Istoricul localităţii

  • 1. Considerații istorico-geografice asupra populării teritoriului 

 

Încadrat din punct de vedere geografic în valea marelui fluviu Dunărea și a zonei de trecere spre câmpie, teritoriul comunei Frătești a oferit condiții prielnice pentru apariția și dezvoltarea unor așezări omenești încă din cele mai vechi timpuri, multe dintre ele cu continuitate de milenii.
Primele dovezi a existenței omului pe aceste meleaguri datează din epoca paleolitică, mărturie în această privință stând un cioplitor de silex aparținând, după toate probabilitățile, vestitei "culturi de prund" (paleolitic superior), precum și o lamă de silex similară celor din stațiunea paleolitică Malul Roșu din apropierea orașului Giurgiu, descoperite pe valea Făgădăului.

Pe aceeași vale a Făgădăului, în zona iazului mic, câteva unelte microlite probează continuitatea viețuirii umane și în epoca mezolitică și a începutului epocii neolitice.


Pe o suprafață de aproximativ 2 ha se găsesc de asemeni numeroase resturi de locuințe semiangropate sau de suprafață. Prezența resturilor de oase de animale domestice (oi, porci și bovine), a fusaiolelor și a greutăților pentru războiul de țesut, a unor rășnițe și a unei seceri de bronz dovedește existența unei așezări umane permanente ai cărei locuitori cultivau cereale și creșteau animale domestice. Descoperirea ulterioară a unui creuzet și a unor tipare pentru turnatul obiectelor din bronz ne îndreptățește să credem că unii dintre locuitorii acestei așezări cunoșteau și practicau metalurgia bronzului.
Descoperirea unui important tezaur monetar geto-dacic din secolele II-I i.e.n. în apropierea bisericii satului Frătești, ne permite să afirmăm existența unei așezări dacice înfloritoare, cu o pătură conducătoare capabilă să tezaurizeze mari cantități de monede din metal prețios (peste 200 de monede din argint, imitații după monedele grecești).

 

Dovezi ale populării teritoriului comunei în perioada istorică veche au fost descoperite și în apropierea celorlalte sate componente, exemplificând în această privință așezările geto-dacice din secolele VI-V i.e.n. de la Bălănoaia și Remus.
Mileniul I al erei noastre, cu toate marile frământări și transformări cauzate de migrațiile popoarelor, și-a marcat destul de evident amprenta istorică, în teritoriu fiind descoperite urme ale unor așezări umane din secolele III - IV dar mai ales din secolul VIII e.n..
Descoperirea unei necropole din secolul VIII e.n. în imediata apropiere a intravilanului Frătești, cercetată de Institutul Național de Istorie al Academiei Române în colaborare cu Muzeul Județean "Teohari Antonescu" din Giurgiu, a adus mărturia elocventă a locuirii teritoriului în timpul definitivării procesului de etnogeneză a poporului roman, a continuității acestuia în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Epoca feudală timpurie (sec.X- XI e.n., cultura Dridu) precum și cea a feudalismului dezvoltat sunt semnalate semnificativ prin așezările peste care se suprapun în mare parte vetrele satelor actuale ale comunei.

 

  • 2. Mențiuni documentare asupra originii denumirii și atestarea satelor comunei

 

În privința denumirii satelor comunei Frătești lipsesc documentele scrise dar s-au conservat unele legende care aduc o oarecare lumină în această problemă. Astfel se consideră că satul Frătești  și-ar fi luat numele de la trei frați ciobani care l-ar fi întemeiat, numindu-se inițial "La Frați", apoi Frătești.
Scriitorul și istoricul român Cezar Bolliac într-o lucrare publicată la Paris în anul 1856 ("Memories pour servir a l' histoire de provinces danubiennes") afirma ca toponimicul Frătești își are originea în numele unui castru roman "Fratensii" existent în această zonă.
În ceea ce privește atestarea documentară, satul Frătești deține întâietatea fiind atestat într-un document datat 27 februarie 1586, emis de domnitorul Mihnea Turcitul în cetatea de scaun a Bucureștilor.
Satul Frătești mai este menționat și în alte numeroase documente din sec. XVII - XVIII precum și în "Istoria Țării Românești 1290-1690. Letopisetul Cantacuzinesc" cu prilejul campaniei militare antiotomane din anul 1659 desfășurată de cele trei țări românești. În această campanie, la 23 noiembrie 1659, la Frătești, Mihnea al III-lea, domnitorul Țării Românești, câștigă o importantă bătălie, apreciată de istorici ca ultima biruință a romanilor împotriva turcilor până la războiul de independență (1877 - 1878).

 

  • 3. Morfostructura satelor


Fiind așezate în zona de terasă a Dunării și în Câmpia Română, satele comunei au, în general, o formă poligonală, mai mult sau mai puțin regulată. În această situație se află satele Frătești și Cetatea, forma lor neregulată datorându-se atât unor cauze de ordin istoric, ele fiind sate vechi, cât și unor cauze de ordin geografic (așezarea satului Frătești în zona de contact a terasei cu câmpia).

Satul Remus, înființat după 1992, are forma unui poligon regulat.
În ceea ce privește partea veche a satului Frătești, aceasta prezintă o formă și o textură caracteristic impusă de relief, străzile fiind paralele și orientate în sensul curbelor de nivel. Satul nou, construit după 1924, prezintă o formă poligonală regulată.
Fiind așezări rurale cu funcții predominant agricole, toate satele comunei se încadrează structural în tipul de sat adunat, specific zonelor de câmpie.

Înapoi